În momentul în care îl simți pe Dumnezeu în viața ta, lacrimile îți inundă ochii și îți înmoaie sufletul… un suflet întărit de ură, invidie, răutate, un suflet obosit, lipsit de iubire, iubire față de tot ce te-nconjoară. Un sentiment profund ce merită trăit de fiecare om. Un sentiment ce te înalță asemeni unui fulg, ușor, moale, delicat. Urcând lin în adierea vântului cald de vară. Un sentiment care-ți amintește că speranța există atât timp cât Dumnezeu există. Fără El speranța ar fi doar un cuvânt format din 8 litere, înșirate pe o foaie albă de hârtie. Iar inima e fericită, ea știe că oricât de mulți oameni o părăsesc în viața asta, mereu va exista un Om care-i va fi alături. Un Om care-și împarte timpul pentru fiecare, un Om care nu te uită, un Om pentru care tu ești singura prioritate, un OM care te iubește necondiționat. Un OM care te ajută să conștientizezi că nefiind înconjurat de nimeni, ești stăpân și prieten a tot ce te-nconjoară. Un Om pe nume Dumnezeu.
Cred în Dumnezeu deoarece toate încercările și greutățile întâmpinate până acum în viață m-au făcut să înțeleg că există momente când nimeni nu-ți oferă ajutor, nici familia, nici prietenii, nici rudele, nimeni în afară de EL. Cred în Dumnezeu pentru că, deși mă vedeam capabilă să mut munții din loc, mi-a demonstrat că fără El, de una singură, e imposibil să-mi duc crucea.
Să te uiți la cer și să zâmbești,
Să te uiți la cer, să mulțumești,
Pentru c-ai ocazia să trăiești,
Să te bucuri, să ajuți, și să iubești.
“Dumnezeu este al tuturor!” (Ioan Scararul).
O zi frumoasă și binecuvântată!
Andreea Ramona Banciu, 23 ani, Brașov
