Hristos este Viaţă.
Viaţă, Viaţă şi iar Viaţă. Viaţa fără Hristos se aseamănă unui pian fără clape. Ştii că se numeşte pian, dar ce folos, ce folos, dacă nu poţi să îl foloseşti pentru scopul care a fost creat. Stai, îl priveşti, te mulţumeşti cu el, şi pe lângă asta, mai şi spui că scoate sunete frumoase, parcă fiind orb şi încăpăţânat.
Cred în Hristos, pentru că, cu toate încăpăţânările mele, mă primeşte oricând. Şi nu oricum, ci aducându-mi Primăvara în suflet.
Căci Este atât de Bun cum este adierea de vânt în arşiţa soarelui. Este susur de izvor, înflorire a florilor, parfum de floare aleasă. Este Primăvară.
Cred, deoarece cu toate că în fiecare zi Îl răstignesc şi Îl alung, El vine şi mă iartă.
Cred, pentru că, El mă ajută, cu toate că îi dau de înţeles că nu aş avea nevoie de el, ca apoi, dând cu capul de tocul uşii, să îl chem iar El să vină.
Cred, pentru că în fiecare zi îmi e dat să văd o minune, aceea că mă trezesc dimineaţa, că deschid ochii, că primesc incă o zi să o folosesc spre bine. Eu dimpotrivă, fac orice, orice, dar nu pentru Dumnezeu, ca în următoarea zi să văd iar mila Lui, să mă trezesc iar şi să o iau de la capăt. Deci, oare, mai este nevoie de ceva mai mult ca să ne dăm seama, cât de mare este dragostea Lui Dumnezeu pentru noi?
Doamne ajută.
Raluca Maria Haşegan
17 ani
Mülheim an der Ruhr, Germania.