Până acum aproape un an spuneam: „Cred în Dumnezeu” şi cred că motivul era că aşa am fost crescută, era un adevăr pe care l-am acceptat şi îl mărturiseam pentru că Dumnezeu a avut grijă, timp de 29 de ani să nu aleg să cred altceva. În luna februarie a anului trecut, Dumnezeu nu m-a lăsat în ignoranţa mea şi mi-a arătat minunea de a-l putea numi TATĂ al meu. Atunci a plecat din lumea aceasta omul pe care l-am iubit. Dumnezeu m-a făcut să înţeleg că aici nu se termină totul, că LUMEA aceasta este doar un loc în care putem să învăţăm să devenim fii ai LUI, în care ne oferă posibilitatea să învăţăm să iubim, pe cei de lângă noi şi pe EL, loc în care ne pregătim pentru ADEVĂRATA VIAŢĂ de dincolo.
Acum cred din tot sufletul meu că Dumnezeu ne aşteaptă pe fiecare dintre noi să ne întoarcem ACASĂ, că îmi întinde mâna să mă ridic ori de câte ori cad şi mă rog să mă lumineze şi să văd mâna lui întinsă către mine şi să mă agăţ cu putere de EL.
Doamne ajută!
Irina
