Păi dacă nu în Dumnezeu, atunci în cine am putea crede? Mă culc cu El în gând, mă scol cu El în gând.
Dumnezeu şi doar Dumnezeu m-a ajutat să-mi cresc copiii, să revin din nou la viaţă în anul 2011, să mă pot bucura de zâmbetul copiilor, de soare, de lună, de stele, de mişcările minunate ale bebeluşului din burtică, ale fiicei mele…
Câtă bucurie ai putut să-mi dai în viaţa asta trecătoare Doamne, şi atunci cum să nu cred eu în ceea ce văd, în ceea ce simt, în ceea ce am?
Îi mulţumesc zi şi noapte pentru toate cele date şi Îl rog să mă ajute să le pot păstra cu bucurie şi demnitate.
Doamne te rog, întăreşte-mă în credinţă şi pocăinţă.
Ileana Popa
