E greu să înțelegi iubirea lui Dumnezeu în mijlocul suferinței. Am cârtit mult.. „De ce, Doamne? De ce mie? De ce iarăși? De ce atâta suferință? M-am săturat! Nu mai pot! Ajută-mă!”… Oricât am căutat liniștea și bucuria în afară, în lume, treceau și mă lăsau cu un gol și mai mare în suflet.
De ce mai cred încă în Dumnezeu? Pentru că El mi-a dăruit cea mai mare mângâiere atunci când am înțeles, în sfârșit, rostul suferinței mele. Dumnezeu mi-a ascultat cârtelile și „De ce?”-urile și nu le-a lăsat fără răspuns. În încăpățânarea și egoismul meu altfel nu puteam pricepe, decât prin suferință, că undeva greșeam, pătimeam. Certarea Lui era chemarea la a ma îndrepta, la a mă smeri, la a căuta mai întâi mântuirea sufletului. „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi”.
Când am înțeles rostul suferinței mele, atunci parcă a încetat și suferința așa cum o percepeam eu și am redobândit liniștea în suflet. O, cât de dulce a fost! Atunci am simțit iubirea Lui, milostivirea Lui, micimea mea.
Nu am găsit bucuria și pacea cu adevărat decât înlăuntrul meu, prin Dumnezeu.
Adnana, 26 ani, Copenhaga
Buna Adnana,
Cat adevar ai spus!Cat de mult ne iubeste Dumnezeu si noi nu intelegem,din pacate.Cat de dulce este iluminarea aceasta,dar cat de vremelnica,deoarece la orice hop ne suparam din nou pe Dumnezeu.Si iar tot asa,existenta noastra se balanseaza intre lumina si intuneric.Ce bine ar fi daca am ramane in lumina vesnic,dar nu se poate,deoarece firea noastra este pacatoasa.
Doamne ajuta!Adnana iti doresc numai bine!
Cu drag,
Antoaneta
Si eu am fost la fel blasfemiam pe Dumnezeu pentru suferintele mele si pentru orice rau care imi venea si imi vine dar spre deosebire de voi eu m-am gandit si ma gandesc ca totusi daca Dumnezeu a inaltat 3 oameni la CER in Legea Veche iar in Legea Noua 1 am inteles anume lucruri:Dumnezeu ne da suferinte caci le meritam.De unde sa Te ascunzi de El El e oriunde trebuie sa zici doar am gresit si n-o mai fac si Duhul Sfant intra in tine si te face vas ales al Numelui Sau.Caci daca ne marturisim greselile noastre El e drept si cuvios sa ne ierte si practic greseala se greseste pe sine numai s-o spui cu o inima curata si cu frangerea inimii si tot ce ai pierdut ti se va da inapoi insutit inmiit chiar infinituzat mai mult.