Cred în Dumnezeu pentru că atunci când aveam nevoie ca cei din jurul meu să-mi fie prieteni, El m-a făcut să simt o iubire atât de mare ca niciodată! Cei din jurul meu vedeau doar o fată un pic încăpățânată şi mereu încruntată! El ştiind ce este în sufletul meu mi-a dăruit dragostea de care aveam nevoie şi m-a copleşit pentru că simt că nu sunt vrednică de această dragoste imensă care mă inundă mereu, mai ales când cred că sunt singură în unele probleme !
Simt o mare căldură în inimă, o copleşeală mă cuprinde ca atunci când e iarnă afară şi intrăm într-o casă caldă şi primitoare, plină de lumină !
Credința mea s-a mărit când, uitându-mă la un film despre Patimile Domnului un soldat s-a repezit să-L prindă pe Mântuitorul iar Sfântul Petru a tăiat urechea acestuia şi soldatul se văita de durere dar Mântuitorul i-aluat urechea de pe jos şi cuprinzându-i capul cu mâinile a pus-o la loc şi a mângâiat soldatul ca pe un copil care plânge zicându-i: Gata, gata a trecut ! Atunci am început să plâng, dându-mi seama cât de mare este iubirea Sa pentru noi, dacă aceluia care voia să-L ducă la moarte i-a dăruit acea mângâiere apoi cu cei care nu fac asta !?
De atunci simt imensa iubire a Sa de care am atât de mult nevoie! Pentru că cei din jurul meu nu vor reuşi niciodată să-mi dăruiască această iubire, nici măcar soțul meu! Simt o parte din iubirea Lui Dumnezeu mai ales de la copilaşul meu mai mic care are doar 5 luni ! De la ceilalţi nu, pentru că este limitată iubirea lor şi amestecată cu grijile lumeşti.
Doamne ajută !
Elena Șteoboranu, 35 de ani, Viterbo, Italia
