Credin în Dumnezeu:
1. Pentru că Dumnezeu are credinţa cea mai liberă din toate, Ortodoxia nu te obligă la nimic, ci doar recomanda stări, trăiri, atitudini.
Ortodoxia e religia cea mai permisivă dintre toate, comparativ cu iudaismul şi islamul. Una din dogmele creştin-ortodoxe e alegerea între bine şi rău, pe care Dumnezeu ne-a pus-o la dispoziţie încă de la naștere. Cu alte cuvinte, nu eşti obligat la nimic, ci ai opţiunea de a alege, suportând consecinţele alegerilor tale. Cum spunea un părinte, Biserica nu te obligă la nimic, ea recomandă.
2. Pentru că atunci când am murit, Dumnezeul aceasta a fost acolo pentru mine, nu ceilalţi sau nici unul.
În anul 2004 am avut un accident de maşină care m-a omorât. Aam fost în moarte clinică de două ori. Una din multele urmări ale accidentului a fost comă de o lună, din care nu îmi amintesc absolut nimic. Însă sunt convins că Dumnezeu a fost acolo şi că accidentul acesta a fost şansa mea de a începe să trăiesc conform religiei în care am fost crescut.
3. Pentru că El e singurul prieten pe care mă pot baza oricând, indiferent de cât de dobitoc sunt eu.
Continuând ideea de mai sus, încercarea mea de a trăi creştineşte a eşuat de foarte multe ori, însă m-a împins mai departe cuvântul scripturistic „de câte ori cazi, scoală-te şi te vei mântui”. Mereu, după fiecare cădere, am alergat spre Dumnezeu, ştiind că asta aşteaptă de la mine să cer iertare. M-a ajutat foarte mult şi explicaţia unui preot referitoare la starea de păcat în care căzuse Adam şi paşii pe care trebuie să-i urmez ca să dobândesc iertarea. Conform lui, Adam a greşit când, în loc să ceară iertare, s-a ascuns în tufiş. Am încercat să nu abuzez de cuvântul scripturistic sau de iertarea pe care o ceream, iar asta mi-a întărit şi mai mult credinţa în Dumnezeu.
4. Pentru că a avut şi încă are răbdare cu mine.
Eu sunt o persoană dificilă. Mi-au spus-o mai mulţi. Îmi imaginez cât de greu este unora să mă suporte, chiar dacă au de-a face cu mine doar câteva ore pe zi, însă nu cutez să mă gândesc la cât de multă răbdare are Dumnezeu cu mine, când El are de-a face cu mine 24 din 24. Pentru că am făcut multe până acum, şi voi mai face, iar El încă mă rabdă şi îmi tot dă ocazii să mă pocăiesc. Îndrăznesc să spun că nici mama nu a avut atâta răbdare cu mine.
5. Pentru că nici un alt Dumnezeu nu are slujbe atât de frumoase şi emoţionante.
Încă de mic am fost adus la slujbele religioase duminicale iar asta mi-a stârnit interesul pentru muzica religioasă. Mărturisesc că am participat şi la rugăciunile celor de alte religii, însă acelea m-au tulburat şi nu am reuşit să înţeleg unde e Dumnezeul lor. Pacea şi liniştea interioară pe care o presupune muzica bizantină de la slujbele ortodoxe nu am găsit-o nicăieri.
Pentru că, cum e specific românesc, am crezut în Dumnezeu numai când am avut nevoie de ceva, şi asta ocazional. Însă această credinţă a devenit o stare permanentă de care nu mai pot să scap. Am destui prieteni care se consideră atei şi care mereu încearcă să stârnească discuţii cu mine pe seama credinţei mele. Mereu aud „tu crezi în Dumnezeu? De ce?”, şi lor nu pot să dau răspunsurile de mai sus, pentru că ei nu acceptă acest fel de răspunsuri. De aceea prefer să evit discuţiile acestea şi încerc să-i iubesc mai mult.
Pentru că viaţa mea e plină de încercări, lovituri şi dovezi de iubire de la Dumnezeu.
Pentru că Dumnezeu este iubire.
Remus Ghiorghiță
