Vizitând site-ul, acest subiect m-a lovit pur-și-simplu. M-a atins într-un mod plăcut, deoarece constat că oamenii își pun întrebări și se gândesc la locul nostru în această lume și viață, dar m-a și contrariat într-o oarecare măsură, deoarece cred că în ce ne privește pe noi românii, întrebarea este redundantă: noi am deschis ochii, ca neam, asupra icoanei Domnului nostru Iisus Hristos și am deschis ochii spiritului asupra învățăturilor transmise de Sfântul Apostol Andrei.
Desigur, la nivel individual, mulți dintre noi refuzăm azi să mai vedem evidența și ne sustragem conștient, din păcate și prin păcate, iubirii lui Hristos.
Într-adevăr, ca să revenim la origini, la trăirea întru Hristos, acum, în zilele bombardamentului informațional, trebuie să avem curajul să mărturisim de ce credem în Dumnezeu. În primul rând, trebuie să conștientizăm acest fapt: să încercăm, cu toată ființa noastră să credem în Dumnezeu, Apoi, trebuie să încercăm să trăim în Dumnezeu, să facem voia lui Dumnezeu în viața noastră, adică să încercăm să nu-l mai răstignim pe Domnul în fiecare clipă prin păcatele noastre.
Bucuria și pacea din suflete este nemăsurată atunci când mărturisim această credință rugând mereu pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu să ne miluiască pe noi păcătoșii. Căutând această stare mereu, vom putea observa că viața noastră și a celor pe care îi iubim va deveni mai bună, că vrajba și răul din/dintre noi vor dispărea.
Să-i mulțumim Domnului pentru toate, bune sau mai puțin bune (din cauza păcatelor) și să înțelegem că tot ce se întâmplă cu noi, la nivel individual, dar și ca neam, ne sunt date după credința noastră și după faptele noastre. Nimic nu este întâmplător în univers. Toate au o cauză. Să înțelegem că fiecare vorbă, fiecare faptă au un impact față de cei din jur, cărora le sunt adresate. Dacă ne vom raporta cu bunăvoință și toleranță măcar, dacă nu chiar cu iubire, la ceilalți, vom vedea că în jurul nostru toate se vor îndrepta.
Să mulțumim Domnului ! Doamne miluiește!
Eugen Șchiopu, din București
