Cred în Dumnezeu pentru că e hrana mea zilnică, credința e liniștea mea, răspunsul la miile de întrebări, dar și împăcarea cu sine și cu ceilalți (acum îmi explic lăcomia anumitor oameni: au bani, avuții peste măsură și parcă nu se mai satură, caută să-și înmulțească averile din ce în ce mai mult și asta datorită faptului că nu simt nicio bucurie, că viața lor nu are sens, culoare, pentru că în sufletul lor există un imens gol pe care nu-l pot defini, acesta fiind de fapt lipsa lui Dumnezeu).
De când l-am primit în inima mea pe Dumnezeu, am găsit o liniște sufletească de care nici nu știam că există ori că ar fi atât de plăcută, odihnitoare, roditoare.
Cred în Dumnezeu pentru că El mă ține de mână când sunt gata să cad, ridicându-mă de subțiori, atunci când mă simt neajutorată, singură, părăsită, uitată.
Cred în Dumnezeu pentru că mă aduce mereu în anumite situații, care inițial par greu de dus până la capăt, dar din care ies întotdeauna mai întărită, făcându-mă să cresc spiritual, personal, profesional, având astfel ocazia de a mă cunoaște pe mine însămi, dar și de a-L redescoperi astfel.
Simt lingurița cu care mă hrănește: îmi dă întotdeauna atât CÂT trebuie, CÂND trebuie, dar niciodată nu cântăreşte ca să știe cât să îmi dea, pentru că întotdeauna am primit mai mult decât am meritat, de departe eu fiind cea mai păcătoasă dintre păcătoși.
Am suferit pentru faptul că nu sunt un bun orator, dar am înțeles mai târziu că am primit în schimb un dar mult mai valoros: DARUL TĂCERII (știu să tac).
Nu-mi ajunge întreaga mea viață să-i mulțumesc pentru familia mea, pentru prietenii mei – frați și surori întru Hristos.
CRED ÎN BUNUL DUMNEZEU PENTRU CĂ EL CREDE ÎN MINE MAI MULT DECÂT CRED EU ÎN EL.
Doamne ajută!
Luciana